Credinţa şi faptele
Credința și faptele sunt inseparabile. Mântuirea prin har ne conduce la o viață de ascultare și sfințire, manifestată prin fapte.
Concepții greșite despre harul lui Dumnezeu și despre roadele harului adevărat
Credința și faptele sunt inseparabile. Mântuirea prin har ne conduce la o viață de ascultare și sfințire, manifestată prin fapte.
„Mântuit odată pentru totdeauna”—această învăţătură e tot mai mult răspândită în zilele noastre în pofida faptului că în multe pasaje Noul Testament ne învaţă tocmai contrariul: că un creştin poate să cadă din harul lui Dumnezeu şi poate să-şi piardă mântuirea.
Vorbește Pavel în acest capitol despre el însuși sau despre viața obișnuită a unui creștin? Dacă nu, la ce se referă el?
Este adevărat că, din cauza păcatului lui Adam și al Evei, toți oamenii care vin pe lume sunt în mod inerent păcătoși? Oare Psalmul 51:7 — „Iată, m‑am născut în păcat…“ ?
Cum ar trebui să înțelegem pasajele biblice referitoare la predestinare? Suveranitatea lui Dumnezeu exclude liberul arbitru? Discuții despre Romani 9 și Efeseni 1: 3–5, 11