Cine sun­tem noi?

Dacă te aşte­pţi să găseşti aici nume­le unei anu­mi­te orga­ni­za­ţii sau al unui grup, va tre­bui să te dez­a­mă­gim. Nu putem să facem refe­ri­re nici la un nume şi nici la o struc­tu­ră insti­tu­ţio­na­lă, căci în mod conş­ti­ent nu dorim să for­măm nicio organizaţie.

Sun­tem cre­ş­tini, care vrem să urmăm exem­plul pri­mi­lor cre­ş­tini și să rea­li­zăm în via­ţa noas­tră ceea ce citim din Biblie. Nu apa­rţi­nem de nicio deno­mi­na­ţiu­ne sau orga­ni­za­ţie. Sun­tem împre­u­nă pen­tru că fie­ca­re din­tre noi vrea să Îl urmeze pe Isus,  Dom­nul şi Dum­ne­ze­ul nos­tru şi nu pen­tru că sun­tem obli­ga­ţi la aceas­ta prin sta­tu­te sau articole.

Drept răs­puns, Toma I‑a zis: „Dom­nul meu și Dum­ne­ze­ul meu!” (Ioan 20:28)

Con­si­de­răm Biblia a fi sin­gu­ra bază a doc­tri­nei cre­ş­ti­ne. De ace­ea ne întâl­nim în fie­ca­re zi pen­tru a ne gân­di împre­u­nă la cuvân­tul lui Dum­ne­zeu. Făcând aceas­ta, vrem să luăm în mod seri­os Biblia ca auto­ri­ta­te pen­tru cre­dinţă şi via­ţă. Dar vrem, de ase­me­nea, să o înţe­le­gem în con­tex­tul său isto­ric şi lite­rar, folosindu-ne toa­tă min­tea noas­tră pen­tru a o înţe­le­ge din ce în ce mai bine. Vrem să evi­tăm atât ero­ri­le fun­damen­ta­lis­te cât şi cele libe­ra­le cu pri­vi­re la Biblie.

Măr­tu­ri­sim cre­dinţa aşa cum este expri­ma­tă în cre­zu­ri­le din pri­me­le seco­le, în spe­cial Cre­zul Apos­to­lic, Cre­zul Niceno-Constatinopolitan^[1] şi Cre­zul Ata­na­sian.

Pen­tru noi cre­dinţa este o rea­li­ta­te care împli­neş­te toa­te dome­ni­i­le vieţii noas­tre şi nu înseam­nă cul­ti­va­rea unor obi­ce­iuri tradiţionale.

Comu­ni­ta­tea noas­tră este mică în număr şi este for­ma­tă din oameni care pro­vin din dife­ri­te medii reli­gi­oa­se şi soci­a­le, având mese­rii dife­ri­te. Vrem doar să fim cre­ş­tini, fra­ţi şi surori care se închi­nă lui Dum­ne­zeu, sin­gu­rul nos­tru Tată şi lui Isus, Dom­nul nostru.

Res­pin­gem struc­tu­ri­le ierar­hi­ce, deo­a­re­ce aces­tea sunt în mod evi­dent în con­tra­di­cţie cu cuvân­tul lui Dum­ne­zeu şi cu dra­gos­tea fră­ţeas­că. Sun­tem con­vinşi că uni­ta­tea, pe care Dum­ne­zeu o dorea rea­li­ta­te între cre­ş­tini, nu poa­te fi asi­gu­ra­tă printr‑o struc­tu­ră a auto­ri­tă­ţii ome­neşti care să deţi­nă con­tro­lul, ci este numai rezul­ta­tul ascul­tă­rii fie­că­rui uce­nic în par­te de Sfân­ta Scrip­tu­ră. Sun­tem în uni­ta­te, deo­a­re­ce fie­ca­re din noi se lea­pă­dă de sine şi vrea să urmeze ceea ce Dum­ne­zeu a reve­lat în Biblie şi a făcut cunos­cut tuturor.

În pre­zent cunoa­ş­tem cre­ş­tini din câte­va ora­şe, dar dorim să cunoa­ş­tem şi pe fra­ţii şi suro­ri­le noas­tre care locu­iesc în alte locuri. Cre­dem că este păcat și lip­să de dra­gos­te ca fra­ții să locu­ias­că în apro­pi­e­re unul de altul, fără să aibă dorin­ța de a se cunoaș­te și de a‑și împăr­tăși via­ța. În 1 Ioan 3:14–16 apos­to­lul a scris:

Noi știm că am tre­cut din moar­te la via­ţă, pen­tru că iubim pe fra­ţi. Cine nu iubeș­te pe fra­te­le său rămâ­ne în moar­te. Ori­ci­ne urăș­te pe fra­te­le său este un uci­gaș; și ști­ţi că niciun uci­gaș n‑are via­ţa veș­ni­că rămânând în el. Noi am cunos­cut dra­gos­tea Lui prin ace­ea că El Și‑a dat via­ţa pen­tru noi; și noi deci tre­bu­ie să ne dăm via­ţa pen­tru fraţi.

PS: Pen­tru a evi­ta ori­ce neînţe­le­ge­re, spu­nem clar că nu avem nimic în comun cu aşa numi­ta Bise­ri­că Inter­na­ţio­na­lă a Lui Chris­tos care, de ase­me­nea, susţi­ne că este o comu­ni­ta­te fără vre­un nume spe­cial. În rea­li­ta­te, totu­şi ei au o ierar­hie stric­tă. Pen­tru ei sal­va­rea nu depin­de de urma­rea lui Chris­tos, ci de un botez for­mal în cadrul orga­ni­za­ţi­ei lor. În fond ei urmea­ză plă­ce­ri­le aces­tei lumi.

De ase­me­nea,  nu cre­dem în vre­un „pro­fet“ sau „mesia“ din zile­le de astăzi ca Wil­li­am  M. Branham, Jose­ph Smi­th, Sun Myung Moon. Isus ne‑a adus reve­la­ţia fina­lă şi direc­tă al cărei sfârşit este El.

Nu vă mai numesc robi, pen­tru că robul nu știe ce face stă­pâ­nul său, ci v‑am numit pri­e­te­ni, pen­tru că v‑am făcut cunos­cut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. (Ioan 15:15)

După ce a vor­bit în vechi­me părinţi­lor noș­tri prin pro­roci, în mul­te rân­duri și în mul­te chi­puri, Dum­ne­zeu, la sfâr­și­tul aces­tor zile, ne‑a vor­bit prin Fiul, pe care L‑a pus moș­te­ni­tor al tutu­ror lucru­ri­lor și prin care a făcut și vea­cu­ri­le. El, care este oglin­di­rea sla­vei Lui și înti­pă­ri­rea Fiinţei Lui și care ţine toa­te lucru­ri­le cu Cuvân­tul pute­rii Lui, a făcut cură­ţi­rea păca­te­lor și a șezut la dreap­ta Mări­rii, în locu­ri­le prea­î­na­l­te, (Evrei 1:1–3)

Mesa­jul lui Isus este com­plet şi nu poa­te fi com­ple­tat de nici­u­nul din aşa pre­tinşii „pro­feţi“.

Şi, în niciun caz, nu avem vreo legă­tu­ră cu Soci­e­ta­tea Tur­nul de Veghe a Mar­to­ri­lor lui Ieho­va şi nici cu ide­o­lo­gia sexu­a­lă a aşa numi­ţi­lor Copii ai Lui Dum­ne­zeu / Fami­lia dragostei.