Unitatea tuturor creştinilor
Din articolul următor veți afla de ce credem și cum înțelegem faptul că unitatea pentru care S‑a rugat Isus se poate realiza în Biserică. În ce constă unitatea creștinilor? – Există o unitate între creștini nu doar în învățătură, ci și în atitudine și întrebări privitoare la viaţă.
1 Unitatea creștinilor e voia lui Dumnezeu
Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat‑o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una, Eu în ei şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M‑ai trimis şi că I‑ai iubit cum M‑ai iubit pe mine. (Ioan 17:22–23)
Această rugăciune a lui Isus — ultimele cuvinte pe care le‑a rostit în mijlocul ucenicilor Săi — ne descoperă cât de importantă a fost pentru Domnul unitatea dintre ucenicii Săi. Unitatea profundă și de nedespărțit, pe care Isus a avut‑o și o are cu Tatăl Său, este modelul, dar și sursa unității dintre ucenicii Săi. Unitatea dintre creștini este lucrarea Dumnezeului Triunic. Astfel, ființa Sa indivizibilă devine vizibilă în părtășia copiilor Săi.
În rugăciunea sa, Isus cere Tatălui ca unitatea dintre ucenici să se realizeze şi între cei care vor asculta de cuvântul lor (Ioan 17:11.22–23). Ei sunt creştinii din toate timpurile. Acest exemplu perfect arată că unitatea adâncă dintre ucenici nu are limite; exemplu este relaţia dintre Tatăl şi Fiul. Aşa cum Tatăl este una cu Fiul şi Fiul este una cu Tatăl şi nimic nu poate să îi despartă, ucenicii pot să fie una prin Fiul.
Această unitate există în realitate ca un semn pentru lume şi pentru oameni care caută adevărul şi nu este nicidecum un ideal de neatins.
Isus a fost conştient că se roagă pentru oameni păcătoşi. Dar prin actul mântuirii, există posibilitatea unei unităţi reale pentru cei care caută unitatea mai adâncă cu Tatăl. Părtăşia cu Dumnezeul cel Viu formează unitatea şi legătura dragostei prin Christos şi Duhul Sfânt. Încredere necondiţionată, dragoste şi ascultare nelimitată, atitudine de a fi gata pentru orice sacrificiu; aceste caracteristici descriu relaţia dintre Fiul şi Tatăl. Aceasta este calea pentru fiecare urmaş al lui Christos din orice timp. Prin pocăinţă, Dumnezeu ne dă dorinţa de a încredinţa toată viaţa noastră în mâinile Lui, încredinţând conducerea noastră Lui şi identificându-ne cu voia Tatălui. După cum scrie în Biblie a fi una cu Christos, înseamnă a fi una cu alţi creştini.
Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi […] Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi… (Faptele Apostolilor 2:41.46)
Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet… (Faptele Apostolilor 4:32)
Din cauză că primii creştini au căutat părtăşia cu Dumnezeu şi cu alţi credincioşi, Dumnezeu a putut să îi conducă să fie împreună, chiar dacă au provenit din medii diferite. Acest lucru este posibil și astăzi, dacă oamenii Îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate.
2 Unitatea creştinilor în învăţătură
Aceste pasaje ilustrează importanţa cunoaşterii învăţăturii apostolilor, care provine de la Christos
Ei stăruiau în învăţătura apostolilor… (Faptele Apostolilor 2:42)
Au primit cuvântul cu toată bunăvoinţa şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa. (Faptele Apostolilor 17:11b)
Dar tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să îţi dea înţelepciune spre mântuire, prin credinţa în Christos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:14–17)
Duhul Sfânt conduce pe orice creştin şi pe oricine caută pe Dumnezeu, către această învăţătură.
Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ce va fi auzit vă va vesti lucrurile viitoare. (Ioan 16:13)
El este acela care face ca toţi credincioşii mântuiţi să ajungă la unitate în învăţătură, înţelegere şi interpretare, pentru că dorinţa lor este „să se închine Tatălui în Duh şi adevăr” (Ioan 4:23–24).
Ideea că în întrebările esenţiale (ex: dacă putem să pierdem mântuirea sau nu, predestinarea, primatul papal, mijlocirea sfinților etc.) Duhul lui Dumnezeu ar conduce către diferite înţelegeri pe cei deschişi care iubesc adevărul, este ridicolă (Efeseni 4:1–6). Pentru că El doreşte ca toţi creştinii să ajungă…
… la unitatea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur, la măsura staturii plinătăţii lui Christos; ca să nu mai fim copii, aruncaţi şi duşi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în uneltirea rătăcirii. (Efeseni 4:13–14)
Rătăcirea de la învăţătura corectă a prezentat un pericol real chiar de la început. De aceea Isus şi ucenicii i‑au avertizat pe creştini să fie atenţi şi capabili să deosebească învăţăturile adevărate de cele false.
Timotei! Păzeşte ce ţi s‑a încredinţat; fereşte-te de vorbele goale şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei pe nedrept numită astfel. (1 Timotei 6:20)[1]
Dacă cineva învaţă pe oameni într-alt fel şi nu se ţine de cuvintele sănătoase, de cele despre Domnul nostru Isus Christos şi de învăţătura potrivită cu evlavia, este plin de mândrie şi nu ştie nimic. (1 Timotei 6:3–4a)
Având o formă de evlavie dar tăgăduindu‑i puterea. Depărtează-te şi de aceştia! (2 Timotei 3:5)
Recunoaşterea semnificaţiei unităţii se găseşte și în Vechiul Testament.
Iată ce bine şi ce plăcut este pentru fraţi să locuiască împreună în unitate! Este ca mirul de preţ pe cap, care curge pe barbă, pe barba lui Aaron şi se scurge pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului, care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo a rânduit Dumnezeu binecuvântarea, viaţa pentru veşnicie. (Psalm 133)
Ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă și o cale ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei. (Ieremia 32:38–39)
3 Unitatea creștinilor în lucruri practice și în atitudine
Unitatea nu este doar o unitate emoțională (de exemplu lauda comună), ci se manifestă între creștini și în chestiuni practice, cum ar fi modul în care își folosesc timpul sau pe ce își cheltuiesc banii Faptele Apostolilor 4:32). Aceasta nu se limitează doar la învățătură, ci înseamnă și o unitate în atitudine.
…Faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând! (Filipeni 2:2)
De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele. Pentru aceasta v‑am trimis pe Timotei, care este copilul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Christos, aşa cum învăţ eu pretutindeni, în fiecare biserică. (1 Corinteni 4:16–17)
Vă îndemn, deci, eu cel întemniţat în Domnul, să umblaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit‑o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în dragoste şi căutând să păstraţi unirea Duhului, în legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre; este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez; este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, lucrează prin toţi şi este în noi toţi. (Efeseni 4:1–6)
Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, potrivit lui Christos Isus, ca într-un gând şi cu o gură să slăviţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Christos. (Romani 15:5–6)
Aceasta nu înseamnă uniformitate, ci mai degrabă exprimă atitudinea fiecărui frate de a zidi adunarea, trupul lui Christos cu propriile daruri şi abilităţi (1 Corinteni 12:4.13 şi Efeseni 4:16). Fiecare membru este la fel de important.
Biblia nu face diferenţă între teorie şi practică:
Tu însă mi-ai urmărit de aproape învăţătura, purtarea, năzuinţa, credinţa, îndelunga răbdare, dragostea, stăruinţa… (2 Timotei 3:10)
Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi același fel de vorbire, să n‑aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârșit într-un gând și o simţire. (1 Corinteni 1:10)
Dacă credincioșii se străduiesc cu sinceritate să se iubească unii pe alții, se va realiza și unitatea între ei. Acolo unde nu există unitate, nu există nici dragoste.
Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum și Hristos ne‑a iubit… (Efeseni 5:1–2)
Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste între voi. (Ioan 13:35)