Descărcare PDFDescărcare eBook (ePub)

Fiecare om se confruntă cu tema sexualităţii. Puţini oameni sunt însă conştienţi de rolul deosebit de important pe care îl joacă raportarea corectă la acest subiect în formarea conştiinţei şi a întregii personalităţi umane. De asemenea, puțini sunt cei care realizează faptul că numai printr‑o raportare corectă la sexualitate putem să îi tratăm cu respect pe semenii noștri şi mai ales pe persoanele de sex opus.

Din păcate foarte mulţi oameni, chiar şi în cadrul grupurilor și denominațiunilor religioase, s‑au îndepărtat de standardul lui Dumnezeu în acest domeniu în ceea ce privește comportamentul, sentimentele, modul de gândire și vorbire. Câteva exemple dovedesc clar acest lucru: mulţi pun sub semnul întrebării dacă masturbarea este păcat, rar se întâmplă ca cineva să nu aibă relaţii sexuale înainte de căsătorie, şi cei care vor să fie puri până la ziua căsătoriei sunt consideraţi a fi de modă veche şi cu privire obtuză. Deși pornografia este privită încă ca ceva greşit sau anormal, chiar şi în lumea „creştină” foarte puţini sunt tinerii care să nu fi consumat încă astfel de imagini josnice şi murdare. Foarte puţin se vorbeşte şi despre curăţia în cadrul căsătoriei, iar recăsătoria după divorţ este un lucru cât se poate de normal în multe cercuri religioase. Un alt subiect tabu este şi îmbrăcămintea femeilor care îi ispiteşte pe bărbaţi, dând astfel prilej la multe gânduri şi priviri necurate.

Prin articolul de faţă dorim să îi ajutăm pe oameni să devină conştienţi de responsabilitatea pe care o prezintă contactul cu sexualitatea. Totodată vrem să îi încurajăm pe tinerii care mai au încă un simţ pentru valorea curăţiei sufleteşti să se opună presiunii pe care o exercită anturajul sau mass-media prin exaltarea dorinţei sexuale.

În cele ce urmează prezentăm doar pe scurt convingerile noastre cu privire la acest subiect, dar suntem deschişi să răspundem la orice întrebări sau nelămuriri care izvorăsc dintr-un interes sincer.

1. Sfânta Scriptură ne îndeamnă la curăţie

În  Biblie găsim încurajări şi mustrări clare cu privire la curăţia sufletească şi trupească. Nivelul înalt de moralitate la care suntem îndemnați prin Biblie, relevă fiinţa şi voia lui Dumnezeu, acesta fiind un semn distinctiv clar faţă de celelalte religii şi ideologii.

Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne‑a iubit, şi S‑a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros“, lui Dumnezeu. Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n‑are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:1–5)

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. (Evrei 13:4)

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9–11)

Este remarcabil faptul că în Biblie deseori curvia, necurăţia şi lăcomia sunt amintite împreună, un exemplu evident fiind pasajul din Epistola către Efeseni 4:17–20.

Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s‑au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n‑aţi învăţat aşa pe Hristos. (Efeseni 4:17–20)

Biblia dezvăluie caracterul egoist şi lacom al unor astfel de păcate, dând astfel la iveală că acestea se opun foarte mult caracterului altruist al dragostei şi distrug în oameni capacitatea de a iubi.

2. Dragostea

Poate că pare ciudat pentru unii, dar dragostea şi sexualitatea nu sunt deloc identice. Sexualitatea se restrânge doar la partea sexuală a relaţiei dintre un bărbat şi o femeie şi trebuie să fie o expresie a dragostei dintre ei. Sexualitatea poate „să funcţioneze” şi fără dragoste, dar iniţial nu acesta a fost planul lui Dumnezeu. Faptul că mulţi, atunci când vorbesc despre dragoste, se referă de fapt la satisfacerea sexuală, este un indiciu trist al pierderii unori valori mai înalte.

Câteva pasaje scrise de apostolul Pavel arată ce ar trebui să caracterizeze dragostea.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. (1 Corinteni 13:4–7)

Dragostea caută ce este cel mai bine pentru ceilalţi, chiar şi atunci când dă de greu. Dragostea nu este egoistă şi nu vrea să-şi împlinească propriile dorinţe şi închipuiri. Dragostea vrea să îi protejeze pe ceilalţi de orice le-ar putea distruge capacitatea de a iubi şi onorabilitatea. De aceea dragostea merge uneori mână în mână cu stricteţea faţă de ceilalţi, dar în special cu stricteţea faţă de sine şi față de propriul egoism şi propria vanitate. Dragostea nu pune stăpânire pe ceilalţi, ci le respectă libertatea şi responsabilitatea în faţa lui Dumnezeu, a creatorului. Dat fiind că dragostea este altruistă, nu se transformă în amărăciune când e dispreţuită sau nu e împărtăşită.

3. Mulţi oameni confundă termenul de a iubi cu cel de a fi îndrăgostit

Mulţi oameni cred că a iubi înseamnă acelaşi lucru cu a fi îndrăgostit, adică o stare de exaltare emoţională, care poate foarte uşor să se încheie cu un eşec emoţional major. Exaltarea emoţională puternică apare adesea când oamenii se au reciproc în centrul vieţii, ocupând astfel primul loc în viaţa partenerului, care i s‑ar cuveni, de fapt, doar lui Dumnezeu.

Mulţi îşi caută valoarea, conştient sau inconştient, în cât de atractivi sunt pentru persoanele de sex opus. Când o astfel de relaţie dă greş şi dezamăgirea e pe măsură. Izbirea de realitate, faptul că nu sunt chiar atât de importanți pentru cealaltă persoană pe cât au crezut, e foarte dureroasă şi duce adesea la disperare. Dar chiar şi atunci când partenerii de viaţă rămân credincioşi până la adânci bătrâneţi, moartea tot îi va despărţi odată. Cel târziu în acest moment devine clar că nu ne putem clădi fericirea pe oameni, pe care cu siguranţă îi vom pierde la un moment dat.

Doar cei care îşi găsesc siguranţa în dragostea lui Dumnezeu sunt păziţi de disperarea asociată multor astfel de situaţii de viaţă. Numai siguranţa în Dumnezeu ne fereşte de zidirea relațiilor cu partenerul de viaţă pe sentimente schimbătoare. Bineînţeles că şi sentimentele îşi au locul lor în astfel de relaţii, dar pentru o relaţie de viaţă, până la moarte, e nevoie de dragoste sobră, altruistă. Aceasta se manifestă în disponibilitatea de a pune la o parte propriile închipuiri, dorinţe şi sentimente, în atitudinea de slujire unul faţă de altul precum şi în căutarea voii lui Dumnezeu atât împreună cât şi pentru celălalt.

Tinerilor le lipseşte de multe ori maturitatea necesară pentru a se putea raporta corect la atracţia emoţională asociată stării de îndrăgostire şi alunecă uşor în relaţii sexuale. Astfel, nici nu apucă să realizeze că astfel de relaţii sunt în aceeaşi măsură preţioase și pline de responsabilitate, fiindcă baza corectă e deja distrusă, întrucât folosirea sexualităţii ca mijloc de satisfacere a plăcerilor, hrăneşte egoismul nesăţios, conducând la dependenţă fatală de sentimentul sexual. În cele din urmă, aceasta nu mai are nimic de a face cu o relaţie, fiindcă relaţia înseamnă că cei doi sunt axaţi pe celălalt, nu pe sine, caută folosul, binele şi slujirea celuilalt. Din păcate, astfel, chiar această capacitate de a iubi, de a‑l respecta pe celălalt, de a‑l trata ca om şi nu ca fiinţă sexuală, se distruge din ce în ce mai mult. Astăzi, prin faptul că mass-media tratează acest subiect fără ruşine sau inhibiţii, se promovează din ce în ce mai mult începerea unor astfel de experienţe la o vârstă cât mai precoce. Din nefericire, în jurul nostru se găsesc peste tot imagini, texte, slogane necurate, cu dublu înţeles și cu astfel de sugestii.

Aspectul fizic este cel ce stă de multe ori la baza unor astfel de relaţii. Oamenii „iubesc” trupul, aspectul exterior fără să cunoască interiorul celuilalt. De aceea mulţi, nu doar tinerii, se îngrijesc foarte mult de faţadă în loc să se îngrijească de frumuseţea caracterului şi a sufletului şi să devină astfel oameni stabili, în stare să-şi stăpânească instinctele în loc să se lase stăpâniţi de ele. Moda este un alt factor care contribuie la starea actuală, pentru că scopul ei este de a crea haine care scot în evidenţă anumite părţi ale corpului făcându‑l astfel atractiv pentru persoanele de sex opus, ceea ce conduce la multe gânduri necurate. Când oamenii sunt axaţi pe exterior arată cât de goi şi săraci sunt pe dinăuntru.

Pasajul următor din Noul Testament vorbește despre cum a vrut Dumnezeu să fie frumuseţea femeilor:

Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (1 Petru 3:1–4)

4. Sexualitatea

Sexualitatea a fost dăruită omului de către Dumnezeu, un dar prin care bărbatul şi femeia se pot dărui unul altuia într‑o dragoste sinceră, pentru a transmite darul vieţii urmaşilor lor. Omului i s‑a încredinţat această demnitate de a‑şi păstra integritatea sexuală numai în cadrul relaţiei de căsătorie, unde fiecare partener aparţine celuilalt şi nimănui altcuiva. Relaţia de căsătorie se bazează pe dorinţa şi angajamentul reciproc, pentru întreaga viaţă, la loialitate, grijă şi responsabilitate. Numai bazându-se pe aceste valori nobile sexualitatea poate fi după voia lui Dumnezeu. Lipsa acestora cauzează multe divorţuri şi lasă urme adânci în sufletul copiilor şi al partenerilor rămaşi singuri.

5. Relaţie cu partenerul fără asumarea responsabilităţii?

Astăzi este destul de normal ca tinerii să trăiască împreună fără a fi căsătoriţi. Dar dacă un bărbat şi o femeie vor să trăiască împreună fără să fie căsătoriţi, prin asta evită să exprime tocmai esenţa a ceea ce legătura lor vrea să însemne: iubire, loialitate necondiţionată şi dorinţa de a‑şi asuma responsabilitatea unul pentru celălalt. Într‑o astfel de relaţie în care un partener vrea doar „să‑l încerce“ pe celălalt, nu se poate forma o încredere profundă, pentru că scopul este mai degrabă satisfacerea dorințelor și aşteptărilor personale decât disponibilitatea de a sluji şi a dărui. O astfel de relaţie pornește de la ideea că oricând partenerii se pot despărți în cazul în care „nu merge”.

Mulţi îşi doresc doar plăcerea acestei experienţe, dar nu şi responsabilitatea pe care o implică. Vor să fie adulţi, dar nu vor să-şi asume consecinţele deciziilor şi acţiunilor lor. Vor doar să trăiască experienţa sexuală, dar nu doresc să dea viaţa. Astfel, acest abuz al sexualităţii devine un act îndreptat direct împotriva vieţii. În caz de sarcină, multe persoane recurg la avort pentru a stârpi viaţa. Iar acest fapt cutremurător al multor copii ucişi, care încă nici nu s‑au născut, nu conduce pe nimeni la conştientizarea necesităţii unei schimbări fundamentale în domeniul sexualităţii, atât la nivel individual, cât şi la nivelul mentalităţii colective.

Pilulele contraceptive par a fi o soluţie inofensivă şi sunt întrebuinţate foarte frecvent de femeile tinere în cadrul relaţiilor fizice înainte de căsătorie. Cu toate acestea, mulți nu sunt conștienți de efectele negative pe care utilizarea contraceptivelor o are asupra sănătății (informațiile necesare cu privire la acest fapt sunt ușor regăsibile). Cu mult mai grav este faptul că aceste tablete nu au doar un efect ”contraceptiv”. În cazul în care fertilizarea are loc, efectul contraceptivelor este de a împiedica implantarea ovulului fecundat în uterul femeii – deci a omului care tocmai a început să existe! – și negăsind acest adăpost în uterul mamei se desprinde și astfel moare.

Ordinea stabilită de Dumnezeu în creație este ca omul să respecte viața și aceasta ne obligă pe fiecare la asumarea celei mai mari responsabilități și în legătură cu problema sexualității. Având în vedere faptul că relațiile cu partenerul au menirea de a transmite miracolul vieții, omul trebuie să fie apt pentru asumarea acestei responsabilități familiale, iar pentru aceasta, înainte de toate, trebuie să fie în stare să se autodisciplineze. Una dintre însușirile importante care îl caracterizează pe un om matur este tocmai puterea de a‑și stăpâni pornirile și dorințele sexuale. De aceea fiecare om care dorește să trateze cu responsabilitate tema căsniciei și a sexualității va exercita controlul de sine și își va păstra dorințele faţă de sexul opus doar pentru partenerul cu care își va petrece întreaga viață în spațiul protejat al căsătoriei.

6. Comoara unei inimi curate

Când noi, în calitate de creştini, vorbim despre curăţie, nu ne restrângem doar la domeniul sexualităţii. Lupta noastră pentru puritate se reflectă în toate aspectele vieţii: în sentimente şi gânduri, în atitudini şi motivaţii, în relaţiile pe care le zidim cu ceilalţi, în cuvinte şi în fapte.

Hristos spune că cei care au o inimă curată sunt fericiţi, fiindcă inima curată le dă acces la Dumnezeu, care însuşi este întru totul lumină:

Vestea, pe care am auzit‑o de la El şi pe care v‑o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. (1 Ioan 1:5)

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! (Matei 5:8)

Şi credincioşii din Vechiul Testament ştiau deja acest lucru:

Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? – Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele. (Psalm 24: 3–4)

Pentru evrei inima reprezenta sediul gândurilor, al motivaţiilor şi al deciziilor. Aşadar omul nostru dinăuntru, care nu e vizibil în exterior, trebuie să fie curat, luminos, limpede, fiindcă Dumnezeu ne cunoaşte inima. Inima curată este sinceră și liberă de motivații egoiste. Ea slujește cu modestie și umilință și îi este groază de orice necurăție, fiindcă mereu aspiră spre o conștiință curată și nu aruncă nicio privire curioasă spre atracțiile lumii.
Se odihneşte în Dumnezeu, cu deplină încredere că El ne dăruiește tot ceea ce avem nevoie.

Dragostea la care vrea să ne conducă Dumnezeu cuprinde și aceste însușiri pe care le regăsim în pasajele următoare:

Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr‑o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr‑o credinţă neprefăcută. (1 Timotei 1:5)

Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v‑aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima. (1 Petru 1:22)

Isus este exemplul acestei dragoste desăvârșite. S‑a apropiat cu adevăr și sinceritate de oameni descoperindu-le astfel ipocrizia și chemându‑i la pocăință pe cei păcătoși. I‑a căutat pe cei rătăciți și le‑a oferit iertare și mângâiere celor cu inima zdrobită, acelora care cu adevărat s‑au întristat în urma păcatelor lor. I‑a întărit pe cei smeriți, asigurându‑i de mila lui Dumnezeu, iar celor care s‑au încrezut în sine le‑a spulberat orice speranță falsă. Faptul că Isus a fost gata să îndure o moarte nedreaptă confirmă și mai mult adevărul cuvintelor sale și sinceritatea dragostei lui. Dumnezeu L‑a înviat din morți și această veste bună a fost mesajul pe care ucenicii Săi, care s‑au întâlnit cu El în mod personal după învierea Lui, l‑au transmis întregii omeniri. Astfel a luat naștere biserica, comunitatea acelora care cu seriozitate și devotament vor să trăiască o viață curată, slujindu‑l pe Dumnezeu. În ciuda faptului că sunt puțini oamenii care își doresc o astfel de viață, Biserica lui Hristos există și astăzi. Și printre noi sunt astfel de oameni, care au trăit în păcatele amintite mai sus. Dar când Isus ne‑a chemat la pocăință, am experimentat o mare schimbare în viața noastră. Prin puterea și libertatea pe care le primim de la Isus putem să spunem NU acelor dorințe sexuale care ne-au încătușat mai demult. Dragostea lui Dumnezeu față de noi a dat sens vieții noastre. Avem deplină încredere că El ne dorește tot ceea ce este bun, că este mereu alături de noi pentru a ne oferi ajutorul în ispitele și luptele pe care le avem. De aceea nu ne mai căutăm valoarea în ochii oamenilor ca să fim cât mai atractivi și de dorit pentru ei. Putem fi liberi de egoism ca să le dăruim celorlalți ceea ce este bun și să‑i iubim cu curăție și sinceritate. În această luptă comună, ne încurajăm reciproc ca să rămânem credincioși acestei decizii de a trăi o viață pe placul lui Dumnezeu.

Te invităm și pe tine să cunoști viața trăită cu Dumnezeu!

Scroll to top ↑