Par­tea I: Minuni și vin­de­cări: în nume­le lui Isus?

Mul­te comu­ni­tăți caris­ma­ti­ce și pen­ti­cos­ta­le ves­tesc evan­ghe­li­zări de vin­de­ca­re, iar la adu­nă­ri­le lor se vor­beș­te mult des­pre minuni, rugă­ciuni de vin­de­ca­re și eli­be­rări sau vin­de­cări supra­na­tu­ra­le. Exis­tă așa-numiți evan­ghe­liști și păs­tori cu dar de vin­de­ca­re, fie din țară, fie din stră­i­nă­ta­te, care sus­țin că pose­dă o unge­re spe­cia­lă și, ca urma­re, pot să vin­de­ce sau chiar să învie­ze mor­ții. Ce ne înva­ță Biblia des­pre sem­ne­le și minu­ni­le făcu­te în nume­le lui Isus?

Silueta unui bărbat la apus, ridicându-și cârjele spre cer.

1 Cum putem ști dacă o minu­ne este de la Dumnezeu?

Îna­in­te de a fi impre­sio­nați de pro­mi­siu­ni­le men­țio­na­te mai sus, de măr­tu­ri­i­le oame­ni­lor vin­de­cați sau chiar de minu­ni­le văzu­te cu ochii noș­tri, tre­bu­ie să fim con­ști­enți de aver­ti­ză­ri­le pe care le găsim în Biblie cu pri­vi­re la minuni și sem­ne. Ele ne chea­mă să fim atenți și să cer­ce­tăm duhu­ri­le. Nu tre­bu­ie să tra­gem con­clu­zii pri­pi­te, cre­zând că ori­ci­ne poa­te să vin­de­ce este auto­mat un uns al lui Dum­ne­zeu, în care se poa­te avea încre­de­re și a cărui învă­ță­tu­ră poa­te fi urmată.

Voi să păzi­ţi și să împli­ni­ţi toa­te lucru­ri­le pe care vi le porun­cesc eu; să n‑adăugaţi nimic la ele și să nu scoa­teţi nimic din ele. Dacă se va ridi­ca în mij­lo­cul tău un pro­roc sau un visă­tor de vise care-ţi va ves­ti un semn sau o minu­ne și se va împlini sem­nul sau minu­nea ace­ea de care ţi‑a vor­bit el zicând: ‘Hai­dem după alţi dum­ne­zei — dum­ne­zei pe care tu nu‑i cunoști — și să le slu­jim!’, să n‑asculţi cuvin­te­le ace­lui pro­roc sau visă­tor de vise, căci Dom­nul Dum­ne­ze­ul vos­tru vă pune la încer­ca­re ca să știe dacă iubi­ţi pe Dom­nul Dum­ne­ze­ul vos­tru din toa­tă ini­ma voas­tră și din tot sufle­tul vos­tru. Voi să mer­geţi după Dom­nul Dum­ne­ze­ul vos­tru și de El să vă temeţi; porun­ci­le Lui să le păzi­ţi; de gla­sul Lui să ascul­ta­ţi; Lui să‑I slu­ji­ţi și de El să vă ali­pi­ţi. Pro­ro­cul sau visă­to­rul ace­la de vise să fie pedep­sit cu moar­tea, căci a vor­bit de răz­vră­ti­re împo­tri­va Dom­nu­lui Dum­ne­ze­u­lui vos­tru, care v‑a scos din ţara Egip­tu­lui și v‑a izbă­vit din casa robiei, și a voit să te aba­tă de la calea în care ţi‑a porun­cit Dom­nul Dum­ne­ze­ul tău să umbli. Să scoţi ast­fel răul din mij­lo­cul tău. (Deu­te­ro­nom 12:32–13:5)

Chiar dacă sem­nul sau minu­nea se și împli­neș­te, tre­bu­ie să cer­ce­tăm învă­ță­tu­ra ace­lei per­soa­ne. În zile­le noas­tre, niciun pre­di­ca­tor nu ar spu­ne direct: „Hai să urmăm alți dum­ne­zei…“. Totuși, dacă el înva­ță lucruri care con­tra­zic cuvin­te­le lui Isus și ale apos­to­li­lor, tre­bu­ie con­si­de­rat un amă­gi­tor, care încear­că să te „aba­tă de la calea pe care ți‑a porun­cit Dom­nul Dum­ne­ze­ul tău să umbli“.

Pen­tru cei care nu sunt cato­lici, un exem­plu clar îl pot con­sti­tui minu­ni­le și vin­de­că­ri­le atri­bu­i­te Mari­ei în locu­ri­le de pele­ri­naj pre­cum Med­ju­gor­je, Fati­ma sau Lour­des, unde „Maria“ este vene­ra­tă într-un mod evi­dent nebi­blic. În ace­lași fel tre­bu­ie cer­ce­ta­te cuvin­te­le și învă­ță­tu­ri­le pre­di­ca­to­ri­lor și vin­de­că­to­ri­lor neo­pro­tes­tanți (pen­ti­cos­tali / caris­ma­tici). Pasa­jul citat mai sus din Deu­te­ro­nom ara­tă că mesa­jul pro­cla­mat și învă­ță­tu­ra sunt cele care con­tea­ză cu ade­vă­rat, iar acest lucru este mult mai impor­tant îna­in­tea lui Dum­ne­zeu decât sem­ne­le miraculoase.

2 Isus și apos­to­lii des­pre pro­ro­cii mincinoși

Păziţi-vă de pro­roci min­ci­noși. Ei vin la voi îmbră­ca­ţi în hai­ne de oi, dar pe dină­un­tru sunt niș­te lupi răpi­tori. Îi veţi cunoaș­te după roa­de­le lor. Culeg oame­nii stru­guri din spini sau smo­chi­ne din mără­cini? […] Nu oricine-Mi zice: ‘Doam­ne , Doam­ne!’ va intra în Împă­ră­ţia ceru­ri­lor, ci cel ce face voia Tată­lui Meu, care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua ace­ea: ‘Doam­ne, Doam­ne! N‑am pro­ro­cit noi în Nume­le Tău? N‑am scos noi draci în Nume­le Tău? Și n‑am făcut noi mul­te minuni în Nume­le Tău?’ Atunci, le voi spu­ne curat: ‘Nici­o­da­tă nu v‑am cunos­cut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucra­ţi fără­de­le­ge.’ (Matei 7:15–16. 21–23)

În ver­se­tul 22, Isus vor­beș­te des­pre jude­ca­ta de apoi. Oame­nii care încear­că aici să‑L con­vingă pe Isus sunt pre­di­ca­tori și pro­roci care au vor­bit în Nume­le Lui și au făcut mul­te minuni, dar totuși nu pot intra în Împă­ră­ția ceru­ri­lor la jude­ca­ta de apoi. Isus nu i‑a cunos­cut nici­o­da­tă, pen­tru că nu au făcut voia lui Dum­ne­zeu. Aces­ta este un aver­tis­ment clar să nu ne lăsăm ușor uimiți de sem­ne­le mira­cu­loa­se. Mai degra­bă, să cer­ce­tăm roa­de­le, după care pro­ro­cii min­ci­noși pot fi deo­se­biți de cei adevărați.

Din con­text se vede clar că prin „roa­de“ nu putem înțe­le­ge minu­ni­le; Isus se refe­ră la via­ța și la învă­ță­tu­ri­le aces­tor oameni. Des­pre mulți evan­ghe­liști și pre­di­ca­tori renu­miți se știe ade­sea că tră­iesc în mare lux (1 Ioan 3:17), sunt iubi­tori de bani (1 Timo­tei 6:6–10), cau­tă sla­va și recu­noaș­te­rea oame­ni­lor (Ioan 5:44, Mar­cu 12:38–40), iubesc lumea (1 Ioan 2:15–17) și sunt atât de ocu­pați încât o rela­ție per­so­na­lă cu ei este aproa­pe impo­si­bi­lă (1 Tesa­lo­ni­ceni 2:4–12). Chiar dacă via­ța lor nu este întot­dea­u­na ușor de cunos­cut de aproa­pe, învă­ță­tu­ri­le lor tre­bu­ie veri­fi­ca­te în lumi­na Bibliei.

3 Impor­tan­ța dra­gos­tei de adevăr

Iude­ii aceștia aveau o ini­mă mai alea­să decât cei din Tesa­lo­nic. Au pri­mit Cuvân­tul cu toa­tă râv­na și cer­ce­tau Scrip­tu­ri­le în fie­ca­re zi, ca să vadă dacă ce li se spu­nea este așa. (Fap­te­le Apos­to­li­lor 17:11)

Luca, auto­rul căr­ții Fap­te­le Apos­to­li­lor, lau­dă carac­te­rul ales al bere­e­ni­lor pen­tru că au cer­ce­tat învă­ță­tu­ri­le lui Pavel ca să vadă dacă sunt ade­vă­ra­te. Noi tre­bu­ie să facem exact ace­lași lucru îna­in­te de a ne încre­de în cine­va și de a‑l urma. În aceas­tă pri­vin­ță tre­bu­ie să fim foar­te vigi­lenți și temeinici.

De exem­plu, nu este de ajuns ca cine­va să învețe că Isus este Fiul lui Dum­ne­zeu și Mân­tu­i­to­rul lumii; tre­bu­ie să cer­ce­tăm dacă el ves­teș­te tot pla­nul lui Dum­ne­zeu, așa cum a făcut și apos­to­lul Pavel:

De ace­ea vă măr­tu­ri­sesc astăzi că sunt curat de sân­ge­le tutu­ror. Căci nu m‑am ferit să vă ves­tesc tot pla­nul lui Dum­ne­zeu. (Fap­te­le Apos­to­li­lor 20:26–27)

4 Câte­va cuvin­te des­pre prudență

În cele ce urmea­ză, am mai adu­nat câte­va ver­se­te bibli­ce refe­ri­toa­re la prudență.

Căci se vor scu­la hris­toși min­ci­noși și pro­roci min­ci­noși, vor face sem­ne mari și minuni, până aco­lo încât să înșe­le, dacă va fi cu putinţă, chiar și pe cei aleși. Iată că v‑am spus mai dina­in­te. (Matei 24:24–25)

Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fia­ră, care avea două coar­ne ca ale unui miel și vor­bea ca un bala­ur. Ea lucra cu toa­tă pute­rea fia­rei din­tâi îna­in­tea ei și făcea ca pămân­tul și locu­i­to­rii lui să se închi­ne fia­rei din­tâi, a cărei rană de moar­te fuse­se vin­de­ca­tă. Săvâr­șea sem­ne mari, până aco­lo că făcea chiar să se cobo­a­re foc din cer pe pământ, în faţa oame­ni­lor. Și amă­gea pe locu­i­to­rii pămân­tu­lui prin sem­ne­le pe care i se dădu­se să le facă în faţa fia­rei… (Apo­ca­lip­sa 13:11–14)

Ară­ta­rea lui se va face prin pute­rea Sata­nei, cu tot felul de minuni, de sem­ne și puteri min­ci­noa­se și cu toa­te amă­gi­ri­le nele­giu­i­rii pen­tru cei ce sunt pe calea pier­ză­rii, pen­tru că n‑au pri­mit dra­gos­tea ade­vă­ru­lui ca să fie mân­tui­ţi. (2 Tesa­lo­ni­ceni 2:9–10)

Acest ultim ver­set ara­tă nu doar res­pon­sa­bi­li­ta­tea și vino­vă­ția amă­gi­to­ri­lor, ci și a celor care i‑au cre­zut. Deși pedeap­sa amă­gi­to­ri­lor va fi mai aspră, nici cel care s‑a lăsat rătă­cit nu are nicio scu­ză, deo­a­re­ce Dum­ne­zeu i‑a dat fie­că­rui om capa­ci­ta­tea de a deo­se­bi bine­le de rău. Avem Biblia, care ne îndru­mă pașii dacă sun­tem des­chiși și avem dra­gos­te de ade­văr. Cunoaș­te­rea Scrip­tu­rii și rămâ­ne­rea în ea repre­zin­tă cea mai bună pro­tec­ție împo­tri­va rătăcirii.

Ci cer­ce­ta­ţi toa­te lucru­ri­le și păs­tra­ţi ce este bun. Feriţi-vă de ori­ce se pare rău. (1 Tesa­lo­ni­ceni 5:21–22)

De ase­me­nea, minu­ni­le și vin­de­că­ri­le făcu­te de Isus ne ofe­ră un aju­tor impor­tant pen­tru a eva­lua dacă o minu­ne este într-adevăr de la Dum­ne­zeu. Vom dezvol­ta acest subiect în urmă­toa­rea par­te a arti­co­lu­lui nostru.



Dar cine are bogăţiile lumii acesteia și vede pe fratele său în nevoie și își închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? (1 Ioan 3:17)

Negreșit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câștig. Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă și s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. (1 Timotei 6:6–10)

Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora și nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu? (Ioan 5:44)

În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să le facă lumea plecăciuni prin pieţe. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospeţe; casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.” (Marcu 12:38–40)

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2:15–17)